M-am decis să scriu!

Dragii mei,

Numele meu este Lavinia-Elise Părcălab ( fostă Tofan ) și am creat acest blog în anul 2010 în timpul unui stagiu internațional de practică prin programul de traineeship AIESEC în Tunis, Tunisia. Pe când eram în Tunisia, m-am gândit că ar fi o idee foarte bună să scriu celor dragi de acasă, să împart experiențele de trainee în Tunisia și am sperat că aceasta poate inspira alți tineri de vârsta mea. În același timp am crezut că este o șansă foarte bună să îmi analizez mai bine experiența de învățare recitindu-mi poveștile în viitor. Din păcate din clasica lipsă de timp și din cauza subestimării capacității de a scrie, am abandonat acest proiect înainte de a-l începe realmente.

Am avut a doua tentativă de a scrie la începutul călătoriei poloneze, dar nici aceasta nu a durat mult.

În februarie 2014, dupa 3 ani de locuit în Cracovia, Polonia m-am mutat in Göteborg, Suedia și două săptămâni după acest fericit eveniment, am trăit cea mai traumatizantă experiență din viața mea. Pierderea dragului meu tată  este ceva cu care încă mă lupt să accept și mai presus de orice să învăț din ea. Tata a fost omul care a crezut în mine și m-a iubit necondiționat. Pentru un bărbat din generația lui, tata a depășit barierele impuse de societate și a avut viziunea de a avea crește o fată independentă și puternică. De mică mi-a fost spus că dacă am curaj și mă străduiesc, pot face orice. El a fost omul care m-a învățat să cred în mine și să îmi păstrez valorile indiferent de situație.

De dragul lui, m-am decis să reiau acest blog, să îi spun povestea atât cât pot exprima în cuvinte și să împart din experiențele din viața mea de expatriat român în Suedia. De dragul lui, m-am decis să scriu în română. Cred că aceasta este singura modalitate prin care de la depărtare de casă pot aduce o schimbare pozitivă în societatea românească și poate pot inspira alți tineri. Aceasta este modalitatea pe care am găsit-o pentru a da ceva înapoi.Cred că prin curaj si demnitate, se poate face orice! Cred că educația și valorificarea moștenirii strămoșești stau la baza unei societăți moderne. Cred în valorificarea fiecărei șanse care ne este dată. Viața asta e mult prea scurtă pentru a pierde ocazii unice de a învăța și experimenta. Cred că putem zbura oricât de sus ne dorim!

Sper să reușesc să redau în cuvinte măcar o parte din lucrurile pe care mi le doresc să le expun.

Cu drag,

Lavinia-Elise Părcălab