2014 – un scurt review al anului

Goteborg, este trecut de miezul noptii…Afara ninge cu fulgi mari si langa mine este paharul meu gigantic de Rioja sau “balonul” cum il numeste Claudia. L-am primit anul trecut de la Mosu’ si chiar daca nu o sa fie niciodata folosit la capacitatea lui maxima de 700 ml, il ador. Poate pentru ca ma face sa ma simt mai aproape de ea..

Azi ne-am plimbat prin Slotsskogen, parcul imens din apropierea casei noastre si dupa ce am inghetat bine am inceput sa reflectez la toate cate s-au intamplat in viata mea in acest an. Ma simt fericita si multumita de versiunea mea din prezent, chiar daca multe din cele care au contribuit la asta nu au fost tocmai situatii fericite si chiar daca mai sunt multe de facut si de imbunatatit. Mutatul intr-o noua tara, pierderea dragului meu tata, schimbarea statului, inceperea unei noi vieti si incercarea continua de a-mi raspunde mie insami la intrebarea “Ce vreau?”, toate m-au facut sa devin mai puternica.

Sunt recunoscatoare pentru viata frumoasa pe care o am, pentru oamenii frumosi care mi-au iesit in cale de-a lungul timpului, pentru oamenii mai putini frumosi care  imi arata ca trebuie sa-mi exersez mai mult rabdarea si pentru provocarile la care ma supun zilnic, pentru sotul meu iubit care e mereu alaturi de mine, pentru toate experienele frumoase si mai putin frumoase de pana acum. Ma simt norocoasa ca mi s-a dat privilegiul sa ii intalnesc pe toti si sa invat atat de multe de la ei.

Iata cateva concluzii la acest sfarsit de an:

1) Pentru mine fericirea nu consta in a petrece 8 ore / zi intr-un open-space al unei multinationale prestigioase, asteptand weekendurile si vacantele sa pot face in sfarsit lucrurile care ma pasioneaza si care conteaza cu adevarat. In ultimii 5 ani am fost intr-o continua cautare a acelui ceva care ma face cu adevarat fericita pe plan profesional.

Un bun prieten mai intelept si cu mai multi ani decat mine m-a intrebat o data: “What do you want? ( “Ce vrei?”) si la momentul respectiv nu am inteles intrebarea. Reactia mea a fost: “Ce vrei sa spui cu asta? Ce vreau pe plan personal, profesional…?”, la care el imi spune “Inseamna ca nu stii ce vrei daca imi raspunzi astfel.”

M-am gandit de foarte multe ori la ceea ce mi-a spus si m-am frustrat de tot atatea ori, dandu-mi seama ca are dreptate, ca imi doresc sa fac ceva maret, dar pe care nu-l pot defini. Oare cum sa fac asta? Ce este acel ceva?

Dupa multe cautari mi-am dat seama ca maretia nu o s-o gasesc niciodata in afara si ca se afla in interiorul meu. Acolo sunt toate visele pe care le pot indeplini daca lucrez asiduu. Sansa de reusita e mult mai aproape de mine decat cred. Si uite ca in sfarsit sunt pe cale sa incep un proiect la care lucrez cu foarte mult entuziasm si care ma face teribil de fericita ( mai multe detalii in viitorul apropiat)

2) Parintii nu sunt eterni, desi de cele mai multe ori avem impresia ca vor fi vesnic acolo langa noi si ne este greu sa ne imaginam altfel. Pierderea lui tati m-a trezit cu adevarat la realitate. Am invatat ca atunci cand simti o durere atat de mare incat nu gasesti grad de comparatie, ai doua alternative: sa devii mai puternic si sa evoluezi ( ceea ce eu cred ca este singura modalitate de a-i cinsti memoria ) sau sa iti plangi de mila.

3) Discutii goale, fara sens, doar de dragul socializarii? Nu, multumesc! Cred ca mediul te formeaza si imi doresc mult mai mult de la oamenii cu care socializez. Daca nu putem lega cele mai profunde relatii, atunci macar sa facem schimb de informatii relevante. Altfel nu are sens. Ipocrizia sociala a devenit ceva greu de suportat dupa ce am vazut ce inseamna sa fii cu adevarat tu in preajma unui prieten.

4) Recunostinta – este important sa te uiti in urma la tot ce te-a ajutat sa cresti si la oamenii care au fost tot timpul acolo indiferent de situatie.

5) Educatia nu consta intr-un sistem de invatamant! Traim in epoca in care putem invata orice, numai sa ne dorim cu adevarat sa facem asta. Orice informatie e la un click distanta, dar oare cati dintre noi profitam cu adevarat de asta? Unii se cred mai buni decat altii doar pentru ca detin un certificat in plus, dar oare asta inseamna sa fii cu adevarat competent? Am fost dintotdeauna copilul cu sete de cunoastere, un lucru inspirat de la tata. Pentru ca pe vremea aceea cu cunosteam altceva, m-am concentrat pe scoala. Scoala are rolul ei si punandu-te intr-un anume mediu, iti dezvolta anumite abilitati, dar pe langa asta mai sunt si alte surse complementare. Inteligenta nu consta intr-un sistem care majoritar vorbind creeaza angajati si nu oameni cu idei care pot aduce o schimbare in mediul in care traiesc. Pentru mine, stagiul din Tunisia de acum 5 ani a produs schimbari mult mai mari decat orice alt program de master. Schimbul intercultural te invata ca exista si un alt unghi din care poti privi.

6) Am invatat ce inseamna toleranta de la oameni intoleranti. Multumesc!

7) Inca o data mi s-a confirmat ca tot amuzamentul se afla in afara zonei de comfort. Sunt fericita ca traiesc intr-un mediu in care tot timpul se intampla ceva nou din care pot sa invat. Cei mai interesanti oameni nu sunt cei care gandesc ca tine, ci sunt cei care fac exact oposul, producandu-se astfel un exchange. Profita de asta!

8) Evolutia nu inseamna perfectiune, ci inseamna sa apreciezi si sa te bucuri de pasii intermediari.

9) Pasiunea inseamna rabdare si nu decizii pripite.

10) Iubeste! Daca faci ceva cu inima, nu are cum sa nu iasa bine.

Ce ai invatat tu anul acesta?

Vorbeste-mi pe limba mea!

Un lucru firesc pe care orice tara ar trebui sa il ofere strainilor care se muta la ei ar fi cursuri de limba. Consider ca acesta este primul pas spre integrarea celor care provin din alte culturi in tara respectiva. Doar ca acest lucru nu se intampla decat in cateva locuri din lume, iar Scandinavia este cunoscuta printre altele pentru facilitatile pe care le pune la dispozitie in acest sens.

Pana anul acesta lucrul care m-a fascinat cel mai tare a fost sa stau intr-un mediu international. Simt ca ma aflu intr-un continuu proces de invatare discutand cu oameni care vin din cele mai indepartate colturi ale lumii. Stand intr-un mediu international de cele mai multe ori nu ai nevoie decat de engleza pentru a comunica. Pe de o parte faptul ca nu intelegi limba tarii in care locuiesti te face sa traiesti intr-o bula in care esti protejat de lucruri neimportante care de cele mai multe ori iti ajung la urechi fara sa vrei,pe de alta parte te impiedica sa intelegi in profunzime cultura in care temporar traiesti. Prima data cand am realizat cat de diferita este experienta in momentul in care iti petreci mai mult timp cu localnici a fost pe vremea cand eram stagiar in Tunisia si locuiam cu o familie tunisiana. Interactionand cu ceilalti stagiari care stateau in casa trainee-lor realizam ca era mult mai usor sa se creeze discrepanta “ei localnicii” si “noi strainii” din cauza ca oamenii atunci cand se afla in afara zonei de comfort incearca sa justifice diferentele pe care nu le pot intelege, judecand multe din lucrurile pe care ceilalti le fac. Faptul ca am putut sta cu localnici mi-a oferit o experienta incredibila si mi-a permis sa vad Tunisia din cu totul alt unghi.

Cativa ani mai tarziu, imi dau seama ca daca pe langa franceza as mai fi vorbit si un pic de araba lucrurile ar fi fost si mai interesante.

De multe ori localnicii sunt rusinosi sa vorbeasca cu tine intr-o limba straina chiar daca o vorbesc bine. Abia in momentul in care esti obisnuit sa calatoresti, poti empatiza pe deplin, cred eu din experientele de pana in prezent.

Inainte sa ma mut in Suedia am impartit nenumarate povesti cu Costel legate de socurile noastre culturale si impresiile care se schimbau de la luna la luna despre tarile in care locuiam. Imi amintesc cand mi-a spus acum cativa ani ca multora dintre norvegieni si suedezi le este rusine sa vorbeasca engleza chiar daca o vorbesc excelent. N-am inteles asta atunci. Cum se poate ca intr-o tara in care aproape toti vorbesc o engleza impecabila sa existe oameni care evita sa o foloseasca? Mai apoi cand m-am mutat aici si am inceput sa inteleg destul de mult suedeza, am vazut diferenta. De fapt engleza este doar o limba care te ajuta sa comunici cu oameni de nationalitate diferita, dar in momentul in care cei care comunica, vorbesc si o alta limba straina sau in limba materna a unuia din cei doi, lucrurile se schimba semnificativ. Nu conteaza cat de bine vorbesti o limba straina, atata timp cat nu poti transmite aceleasi sentimente ca atunci cand iti vorbesti limba materna. Cu prietenii care vorbesc franceza, o sa aleg intotdeauna sa vorbesc franceza. Daca nu pot vorbi cu ei limba mea materna sau limba lor materna, atunci franceza ma face sa ma simt aproape ca si cum as vorbi romana, pentru ca devine totul mult mai intim.

In momentul in care am cunoscut-o pe J, iubita suedeza a unui bun prieten si am inceput sa vorbesc cu ea in suedeza, am inteles ce inseamna de fapt sa ti se vorbeasca pe limba ta. Atunci cand vorbesc cu ea in engleza, discutia este seaca, greoaie, chiar daca o vorbeste bine. Vorbind cu ea in suedeza, am putut sa o vad pe adevarata ea, o persoana calda si prietenoasa pe care altfel este destul de greu sa o descoperi la prima vedere.

Cursul de suedeza din ultimele 9 luni m-a invatat atat de multe lucruri noi pe care nici experienta tunisiana si nici cea poloneaza nu mi-a dat ocazia sa le descopar. Uitasem cat de frumos si interesant este sa inveti o noua limba straina si te adaptezi la o noua cultura. Pentru prima data locuiesc intr-o tara in care inteleg ce vorbesc oamenii in jurul meu si este ceva nou. Recunosc ca uneori adoram sa ma inchid in bula mea si imi era atat de usor sa ignor zgomotele si conversatiile neimportante din jur inainte sa ma mut in Suedia. Este cu adevarat magic sa nu intelegi ce se intampla in jur atunci cand locuiesti in alta tara ( pentru mine cel putin). Pe de alta parte de cand stau in Gothenburg am un zambet tamp de fiecare data cand inteleg ce spun oamenii din jur. Observ ca altfel ma adaptez si altfel ma simt integrata in tara care temporar imi este casa.

Multumesc Suedia pentru tot ce m-ai invatat anul acesta!