Lume lume!
Sunt o proaspata absolventa a cursului “Svenska som andra språk 3″( adica cel mai avansat nivel pe care un strain il poate avea in aceasta minunata limba). Pana acum ar trebui sa fiu toba de carte, cum s-ar zice. hah!
Acum incepe aventura 🙂 Incepand de acum o sa pun in aplicare ceea ce am invatat la curs, o sa continui sa invat pe cont propriu si incetul cu incetul o sa patrund si mai mult in mediul suedez. Pentru doar 10 luni de curs, obiectiv vorbind, nivelul meu este unul foarte bun, dar necesita mult mai mult exercitiu pana sa pot face glume in suedeza si sa ma simt “eu”. Dar e bine! E foarte bine! Munca mea a dat roade si e cel mai important lucru.
Cursul acesta a insemnat mult mai mult decat un simplu curs de limba. Mi-a oferit “the big picture” a societatii suedeze, m-a invatat sa lucrez si mai mult la rabdare, sa privesc in esenta si sa nu judec superficial bazat doar pe cativa indicatori. Mi-a aratat ca indiferent de experientele avute pana in prezent si de oamenii de nationalitati si personalitati atat de diferite pe care i-am cunoscut, mai am foarte multe de descoperit referitor la capitolul schimb intercultural. Am inceput sa inteleg ca a fi expatriat este o binecuvantare si un blestem in acelasi lucru. O binecuvantare ca ti se da sansa sa experimentezi si alt stil de viata, sa cunosti oameni care sunt atat de diferiti de tine si totusi atat de asemanatori. Un blestem ca pe masura ce experimentezi mai mult devii si mai confuz cand vine vorba sa raspunzi la intrebarea “Cine sunt eu?” sau “Ce inseamna acasa?”.
Eu nu mai stiu exact ce inseamna “acasa”. Acasa e deopotriva Romania, Tunisia, Polonia si Suedia. Sunt romanca, dar in acelasi timp am un pic din toate celelalte culturi in care am trait pana in prezent. Cred cu tarie ca background-ul nostru este foarte important si ne defineste, dar in acelasi timp sunt de parere ca granitele au fost inventate de oameni si e pacat sa nu experimentam mai mult. Lumea e mare si sunt multe de vazut. A avea contact cu oameni atat de diferiti de noi ne ajuta sa crestem, sa ne cunoastem mai bine si sa intelegem ca putem privi aceeasi problema din atat de multe unghiuri.
Poate ca o data cu trecerea timpului o sa pot sa imi raspund mie la intrebarea “Unde e acasa?”. Cine stie? Cert este ca in prezent ma bucur, ma bucur din tot sufletul ca mi s-a dat privilegiul sa fiu aici si sa cresc pe zi ce trece.
A traveller's story 